Psihologul Radu Leca a realizat un Test extins în două variante(scurt si complex) de Orientare în Carieră dedicat studenților anxioși tocmai pentru că, în practică, anxietatea schimbă regulile jocului atunci când iei decizii despre viitor.
Un test „generalist” spune ce ți se potrivește pe hârtie, dar ratează complet factorul care, pentru un student anxios, contează enorm: cum alegi realist, fără să te blochezi, fără să te autodemontezi și fără să confunzi frica cu „nu e pentru mine”. Iar faptul că activează în Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră (UNSTPB) îl pune fix în intersecția dintre două nevoi reale: sănătate emoțională + traseu profesional.
COMUNICAT DE PRESĂ
UNSTPB: Test de Orientare în Carieră realizat pentru studenții anxioși, un instrument de claritate, curaj și direcție
București, 21.01.2024 Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră din cadrul UNSTPB anunță lansarea unui Test de Orientare în Carieră realizat în exclusivitate pentru studenții care se confruntă cu anxietate, un instrument conceput pentru a sprijini alegerea unei direcții profesionale potrivite, fără presiune și fără auto-judecată.
Testul este realizat de psihologul Radu Leca, specialist cu expertiză în psihologie clinică și consiliere în carieră, și pornește de la o realitate frecvent întâlnită în viața studenților: anxietatea nu afectează doar starea de bine, ci și modul în care ne evaluăm, luăm decizii, ne prezentăm la interviuri și ne imaginăm viitorul.
De ce un test dedicat studenților anxioși?
Spre deosebire de testele clasice de orientare, acest instrument a fost gândit special pentru situațiile în care anxietatea:
– amplifică îndoiala („nu sunt suficient de bun/ă”),
– produce evitare (amânări, renunțări, blocaje),
– distorsionează percepția despre competențe (subevaluare),
– transformă alegerile în „ori-perfect, ori-dezastru”.
Testul urmărește nu doar potrivirea dintre aptitudini și domenii, ci și identificarea condițiilor de lucru, a tipului de mediu și a traseelor profesionale în care studentul poate crește sănătos, fără să se simtă permanent în „alertă”.
Ce oferă concret testul
Instrumentul este orientat spre:
– clarificarea intereselor reale (dincolo de frică sau presiuni externe),
– evidențierea resurselor și competențelor (inclusiv cele ignorate de studenții anxioși),
– recomandări de direcții și roluri compatibile cu stilul personal,
– pași următori simpli pentru explorare (opționale, fără presiune).
Mesaj pentru studenți “anxietatea nu decide în locul tău”
„Faptul că ești anxios/ă nu înseamnă că ești nepregătit/ă. Înseamnă că ai nevoie de o hartă mai blândă și mai realistă, pe care o poți urma!
Cariera nu ar trebui să fie un test de stres, ci un drum pe care îl construiești cu sens și în ritmul tău”, subliniază psihologul Radu Leca.
#UNSTPB sprijin practic, nu doar teorie
Prin această inițiativă, UNSTPB își consolidează rolul de spațiu universitar în care performanța și sănătatea emoțională merg împreună, iar studenții au acces la instrumente concrete pentru:
– reducerea blocajelor,
– creșterea încrederii,
– luarea deciziilor de carieră fără rușine și fără izolare.
Testul este disponibil pentru studenții UNSTPB prin Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră, în condiții de confidențialitate și într-un format accesibil.
Contact: 0754.999.444 Leca psiholog în cadrul
Centrului de Consiliere și Orientare în Carieră – UNSTPB
CCOC publică mai jos testul cu două variante.
Varianta A cea scurtă cu 30 de intrebări, varianta B cea complexă cu 75 de întrebări.
Varianta scurtă „test” de orientare în carieră gândit special de psiholog Radu Leca, cu competențe în psihologie clinică, psihoterapie de familie, psihologie sportivă, psiho-nutritie, psihodermatologie și Consiliere în Carieră,pentru studenți indeciși care au și anxietate (inclusiv anxietate socială/episoade anxioase) și se descriu ca fiind timizi.
Testul scurt reprezintă un instrument de autocunoaștere, categoric nu de diagnostic și nu înlocuiește terapia/consilierea, dar e foarte bun/minunat ca punct de pornire, îți pune întrebările potrivite, “pe limba creierului anxios”, fără să te împingă în „trebuie să știi din prima”.
Cum îl folosești simplu și practic
– La fiecare întrebare alege varianta A, B sau C, cea mai apropiată de tine „în ultimele 2–4 săptămâni”.
– Notează litera aleasă.
– La final numeri câte A, câte B, câte C ai.
– Interpretarea îți arată un profil probabil + ce pași de carieră sunt mai potriviți când ai anxietate și ești timid(ă).
Claritate în carieră pentru studentul timid cu anxietate (30 de întrebări)
1) Când te gândești la viitorul profesional, ce apare cel mai des?
A) Un gol + presiune („nu știu și e grav”)
B) Câteva idei, dar se bat cap în cap
C) Un fir clar, dar îmi e frică să-l urmez
2) Ce te blochează cel mai mult în alegerea unei direcții?
A) Catastrofizarea („dacă aleg greșit, mi-am ruinat viața”)
B) Supra-analiza (ruminația) și comparația cu alții
C) Teama de expunere/critică („dacă nu sunt suficient de bun(ă)?”)
3) Într-un proiect de echipă, tu ești de obicei:
A) Cel/cea care se retrage, de frică să nu greșească
B) Cel/cea care muncește mult, dar nu spune ce vrea
C) Cel/cea care preferă roluri clare și livrabile definite
4) Care mediu îți scade anxietatea cel mai mult?
A) Când am instrucțiuni foarte clare și predictibilitate
B) Când am libertate, dar cu un plan pe pași mici
C) Când am suport (mentor/coordonator) și feedback calm
5) Când ai de luat o decizie, stilul tău e:
A) Evitare (amân, sper să se rezolve de la sine)
B) Culeg multe informații, dar tot nu aleg
C) Aleg, dar îmi trebuie reasigurare și validare
6) Ce tip de stres te obosește cel mai tare?
A) Interacțiunea socială intensă (networking, prezentări)
B) Ambiguitatea („nu știu ce se așteaptă de la mine”)
C) Evaluarea directă (note, interviuri, feedback)
7) Când te gândești la „succes”, ce contează mai mult pentru tine?
A) Să nu greșesc / să nu mă fac de râs
B) Să mă simt util(ă) și aliniat(ă) cu valorile mele
C) Să devin competent(ă) și respectat(ă) în timp
8) Dacă ai avea anxietatea cu 30% mai mică, ai:
A) Încerca mai multe experiențe (voluntariat, internship)
B) Clarifica mai repede ce-ți place și ce nu
C) Aplica la oportunități mai „îndrăznețe”
9) În momentele de episod anxios, ce te ajută cel mai des?
A) Retragere, liniște, evitarea stimulilor
B) Structură, listă, plan, respirație, pași concreți
C) Sprijin, vorbit cu cineva, normalizare, ghidaj
10) Înveți cel mai bine când:
A) Repet în privat înainte să arăt altora
B) Fac și greșesc puțin, apoi ajustez (mindset de creștere)
C) Primesc feedback imediat și îndrumare
11) Când îți imaginezi o zi de muncă „bună”, ea are:
A) Sarcini clare, tehnice sau individuale
B) Amestec, timp singur + interacțiuni controlate
C) Interacțiune umană semnificativă, dar în ritmul meu
12) Ce te motivează mai stabil (motivație intrinsecă)?
A) Siguranța, stabilitate, predictibilitate
B) Sensul, contribuție, valori, impact
C) Progresul, învățare, competență, mastery
13) Cum reacționezi la „nu știu încă”?
A) Îmi crește anxietatea, simt rușine
B) Îl accept, dar vreau un plan de explorare
C) Îl accept și caut ghidare sau resurse
14) În raport cu oamenii, tu te simți mai des:
A) Observat(ă) și judecat(ă) (spotlight effect)
B) Neînțeles/ă, dar curios/curioasă
C) Sensibil/ă, atent/ă, bun/ă la nuanțe
15) Dacă ar trebui să alegi un „stil de carieră” acum:
A) Specialist liniștit (calitate, detaliu, profunzime)
B) Explorer (testez opțiuni, proiecte scurte, iterativ)
C) Builder (construiesc treptat o direcție cu mentorat)
16) Când primești feedback critic:
A) Îl iau personal și mă blochez
B) Îl analizez, dacă e concret, îl folosesc
C) Îl tolerez mai bine dacă e livrat empatic și clar
17) Ce descrie cel mai bine perfecționismul tău?
A) Paralizant (dacă nu iese perfect, evit)
B) Funcțional (îmi pasă de calitate, dar livrez)
C) Oscilant (uneori super, alteori mă sabotează)
18) Pentru tine, „o carieră bună” înseamnă:
A) Să am stabilitate și să reduc stresul
B) Să cresc și să am flexibilitate pe termen lung
C) Să am relații bune și un mediu suportiv
19) Ce tip de sarcini îți dau energie?
A) Analiză, organizare, lucrat cu date/texte
B) Rezolvare de probleme, proiecte, idei noi
C) Ajutor direct, consiliere, educație, suport
20) Când e vorba de alegeri, tu ești mai influențat(ă) de:
A) Frică (evit ce pare riscant)
B) Curiozitate (testez, explorez)
C) Aprobarea celorlalți (familie, colegi)
21) Dacă ai un interviu, cea mai mare teamă e:
A) Să mă blochez și să par incompetent(ă)
B) Să nu știu ce vreau și să par confuz(ă)
C) Să fiu evaluat(ă) dur și să nu fac față
22) În grupuri, tu preferi:
A) Grupuri mici sau 1-la-1
B) Grupuri mixte, cu roluri clare
C) Grupuri unde există o cultură de siguranță psihologică
23) Când ești stresat(ă), atenția ta merge spre:
A) Semnale din corp (palpitații, tensiune)
B) Gânduri repetitive (ruminație)
C) Scenarii sociale („ce o să creadă?”)
24) „Dacă aș eșua”, pentru mine ar însemna:
A) Că nu sunt suficient(ă) (identitate)
B) Că am de ajustat strategia (învățare)
C) Că trebuie să cer sprijin (resurse)
25) Când alegi o direcție, ce te liniștește cel mai mult?
A) Să știu exact pașii și criteriile
B) Să am opțiuni reversibile și perioadă de probă
C) Să am o persoană de referință (mentor) și feedback
26) Ce ai evita dacă ai putea (dar poate merită abordat gradual)?
A) Prezentările și vorbitul în public
B) Deciziile „pe termen lung” fără date suficiente
C) Negocierea și auto-promovarea
27) Când te gândești la valorile tale (ACT values), ce contează cel mai mult?
A) Liniște, autonomie, echilibru
B) Creștere, creativitate, libertate
C) Conexiune, utilitate, contribuție
28) Ce ți-ar fi mai ușor să faci luna asta?
A) Să-mi fac un CV „ok” și să aplic la 1 oportunitate mică
B) Să testez 2 domenii prin proiecte scurte (micro-internship)
C) Să vorbesc cu 2 persoane (informational interviews) despre roluri
29) Când îți imaginezi un traseu, preferi:
A) Un drum clar, tradițional (licență–job–stabilitate)
B) Un drum flexibil, cu pivotări (carieră „în zigzag”)
C) Un drum cu comunitate (echipă, mentorat, feedback)
30) Care propoziție te descrie mai bine acum?
A) „Am nevoie de calm și structură ca să funcționez.”
B) „Am nevoie să explorez ca să capăt claritate.”
C) „Am nevoie de sprijin și expunere graduală ca să cresc.”
Interpretare (numără A, B, C)
Dacă ai majoritar A, „Stabilizatorul” (anxietate + nevoie de structură)
Tind să te blocheze evitarea, perfecționismul și frica de evaluare. Ai șanse mari să înflorești în contexte cu roluri clare, criterii de performanță transparente, rutină predictibilă și sarcini care permit lucru individual (sau în grupuri mici).
Potriviri tipice (în funcție de facultate), analiză, documentare, back-office, QA/testare, cercetare, contabilitate, biblioteconomie, design orientat pe detaliu, data/raportare, redactare tehnică.
Capcana probabilă, să alegi doar „ce e sigur” și să-ți micșorezi viața.
Antidot blând, expunere gradată + obiective mici (micro-pași), plus un plan de coping pentru episoade anxioase.
Dacă ai majoritar B, „Explorerul” (claritate prin experiment)
Ai o minte bună la analiză și scenarii, dar te poate prinde ruminația, cauți „decizia perfectă”. Pentru tine, claritatea apare prin experiențe scurte, reversibile, proiecte, cursuri aplicate, voluntariat, internship, shadowing.
Potriviri tipice, roluri proiect-based, start de carieră în programe de traineeship, domenii interdisciplinare, product/marketing/UX, consultanță junior (dacă ai suport), cercetare aplicată.
Capcana probabilă, să aduni informații la infinit fără să testezi.
Antidot, regula „2 săptămâni de test” (faci un experiment mic, apoi decizi următorul).
Dacă ai majoritar C, „Builderul cu suport” (creștere prin mentorat și relații sigure)
Te interesează relațiile, sensul, contribuția, dar anxietatea te poate face să cauți multă reasigurare. Îți priesc medii cu siguranță psihologică, feedback constructiv și mentorat.
Potriviri tipice, educație, HR, customer success, psihologie aplicată, training, comunicare, coordonare, domenii de suport/servicii în special în organizații cu cultură sănătoasă.
Capcana probabilă, să depinzi prea mult de validarea altora.
Antidot, construirea autoeficacității (Bandura), obiective progresive, evidența reușitelor, expunere graduală la evaluare.
Bonus, 5 întrebări de clarificare (ca să „traduceți” rezultatul în decizie)
1) Ce activități îți reduc ruminația pentru că te absorb (flow)?
A) Analiză/ordine B) Creativitate/proiect C) Ajutor/ghidare
2) Ce nu mai vrei în viața ta peste 3 ani?
A) Haos B) Stagnare C) Singurătate profesională
3) Ce e negociabil pentru tine, bani, timp, sens, statut?
A) Statut B) Bani C) Sens
4) Ce tip de energie ai, introvertă reîncărcată singur(ă) sau social?
A) Singur(ă) B) Mix C) Cu oamenii (în doză bună)
5) Ce „curaj mic” ai putea face săptămâna asta?
A) 1 aplicare B) 1 proiect scurt C) 1 conversație 1-la-1
Ai terminat testul 1 varianta scurtă. Te rog să realizezi o zi pauză și dacă vrei să continui, ne vedem tot aici mâine.
Urmează varianta extinsă a testului în Carieră pentru studenții anxiosi. Te rog să parcurgi cu răbdare întrebările. Interpretarea se află la final.
75 de întrebări de orientare în carieră pentru studenți indeciși care trăiesc cu anxietate în timiditate.
Radu Leca definește acest test drept “instrument de autocunoaștere și consiliere” și categoric nu un instrument de diagnostic și nu înlocuiește terapia.
Cum folosești testul?
– Alege pentru fiecare întrebare varianta A/B/C care ți se potrivește cel mai bine în ultimele 2–4 săptămâni.
– Notează literele, la final numeri câte A, câte B, câte C.
– Interpretarea de la final îți dă un profil + direcții de explorare.
Atât de simplu!
TEST, Claritate în carieră pentru studentul timid cu anxietate format din 75 întrebări, fiecare in parte având 3 opțiuni. Spor!
A. Anxietate, blocaje și stil de decizie (1–15)
1) Când mă gândesc la viitor, cel mai des apare,
A) Catastrofizare („dacă greșesc e dezastru”) B) Ruminație („analizez fără final”) C) Un amestec, dar pot merge înainte
2) În fața unei alegeri, reacția mea inițială e,
A) Evitare/amânare B) Caut informații excesiv C) Aleg, dar cu stres moderat
3) Ce îmi consumă energia cel mai mult?
A) Interacțiuni sociale intense B) Ambiguitatea și lipsa criteriilor C) Evaluarea/critica
4) Când simt anxietate, mintea mea,
A) Se fixează pe „pericol” B) Își face scenarii multiple C) Caută soluții și pași mici
5) Perfecționismul meu e mai mult,
A) Paralizant B) Oscilant C) Funcțional (mă motivează fără să mă blocheze)
6) Toleranța mea la incertitudine este,
A) Scăzută B) Medie C) În creștere
7) Când trebuie să cer ajutor,
A) Evit (mi-e rușine) B) Cer, dar foarte greu C) Cer relativ ușor, dacă am încredere
8) În decizii, îmi e teamă mai ales de,
A) Regret B) Să dezamăgesc pe cineva C) Să nu fac față cerințelor
9) Când primesc feedback, tind să,
A) Îl iau personal B) Îl analizez prea mult C) Îl folosesc ca date pentru progres
10) În perioade stresante, corpul meu,
A) Intră în alertă (tensiune, palpitații) B) Se epuizează (somn/energie scăzută) C) Se reglează cu rutine
11) Când simt timidatea, prefer să lucrez în:
A) 1-la-1 B) Grupuri mici C) Grupuri, dacă am rol clar
12) În general, mă motivează mai mult:
A) Siguranța B) Sensul C) Progresul/învățarea
13) Când mă compar cu alții:
A) Mă simt „în urmă” B) Oscilez între motivare și descurajare C) Pot rămâne ancorat(ă) în drumul meu
14) Ce tip de risc pot tolera acum?
A) Mic B) Mediu, dacă e reversibil C) Mediu-mare, cu plan de backup
15) Dacă aș avea anxietatea cu 30% mai mică, ce aș putea face?
A) Aplica la oportunități B) Vorbi cu oameni din domenii C) Testa proiecte practice
B. Valori (ACT), sens și identitate profesională (16–30)
16) Când mă simt „eu”, simt:
A) Autonomie B) Contribuție C) Creativitate
17) Într-un job, e mai important pentru mine…
A) Echilibrul viață–muncă B) Impactul C) Creșterea rapidă
18) Mă simt mândru/mândră când…
A) Livrez corect și stabil B) Ajut oameni C) Rezolv probleme dificile
19) Ce mă deranjează cel mai mult într-un mediu?
A) Haosul B) Lipsa sensului C) Critica toxică
20) Prefer să fiu perceput(ă) ca…
A) De încredere B) Empatic(ă) C) Competent(ă)
21) Valorile mele „non-negociabile” sunt…
A) Respect și limite sănătoase B) Învățare continuă C) Comunitate și colaborare
22) Dacă aș avea la sigur un an fără frică de judecată, aș….
A) Încerca o direcție nouă B) Construi un portofoliu C) M-aș expune mai mult social
23) Când mă gândesc la „carieră”, mă atrage…
A) Stabilitatea B) Flexibilitatea C) Misiunea
24) În momentele grele, mă ține pe linia de echilibru….
A) Disciplina/rutina B) Speranța într-un sens C) Oamenii din jur
25) Ce tip de contribuție mi se potrivește?
A) Calitate și ordine B) Sprijin și ghidaj C) Inovație și soluții
26) Pentru mine, „success” înseamnă….
A) Să fiu calm(ă) și stabil(ă) B) Să fiu util(ă) C) Să fiu foarte bun(ă) la ceva
27) Mi-ar plăcea să lucrez într-un loc unde…
A) Știu exact ce se așteaptă B) Pot experimenta C) Există siguranță psihologică
28) Când mă gândesc la statut/recunoaștere…
A) Nu mă interesează mult B) Contează moderat C) Contează, dar nu cu orice preț
29) Prefer să las în urmă…
A) Procese mai bune B) Oameni mai pregătiți/ajutați C) Produse/idei noi
30) „De ce”-ul meu principal este…
A) Stabilitate B) Sens C) Evoluție
C. Interese, flow și tip de muncă (31–45)
31) Intru cel mai ușor în flow când…
A) Analizez/organizez B) Creez/construiesc C) Explic/îndrum
32) Mă energizează mai mult…
A) Munca individuală B) Munca mixtă C) Interacțiunea umană semnificativă
33) Prefer sarcini….
A) Clar definite B) Semi-structurate C) Deschise, creative
34) Îmi place să lucrez cu…
A) Date/texte B) Produse/proiecte C) Oameni/grupuri
35) Ce tip de probleme îmi plac?
A) De detaliu și acuratețe B) De strategie și sistem C) De relație și comunicare
36) Când am un deadline…
A) Mă mobilizez prin rutină B) Mă blochez dacă e ambiguu C) Performez mai bine cu sprijin
37) Prefer să învăț prin…
A) Citit și exersat singur(ă) B) Proiecte practice C) Mentorat și feedback
38) O zi de muncă ideală ar include…
A) Task-uri repetitive „curate” B) Proiecte variate C) Conversații 1-la-1
39) Mă atrage ideea de…
A) Specializare profundă B) Roluri interdisciplinare C) Roluri de suport/educație
40) Când apare conflictul deschis într-o echipă…
A) Mă retrag B) Încerc să mediez C) Încerc să clarific regulile
41) Prefer să lucrez…
A) În liniște B) Într-un spațiu flexibil C) Într-o echipă caldă
42) Mă interesează mai mult…
A) Cum funcționează lucrurile B) Cum se îmbunătățesc lucrurile C) Cum se simt oamenii
43) Când am de prezentat…
A) Prefer scris B) Prefer demo practic C) Prefer dialog ghidat
44) Aș alege mai degrabă…
A) Calitate/QA/analiză B) Produs/design/proiect C) Training/HR/consiliere (în sens larg)
45) Mă simt cel mai util(ă) când…
A) Fac ordine B) Găsesc soluții C) Susțin oamenii
D. Abilități, autoeficacitate și stil de învățare (46–60)
46) Încrederea mea (autoeficacitatea) e mai mare în…
A) Sarcini tehnice/clare B) Proiecte cu explorare C) Relații și comunicare 1-la-1
47) Când nu știu ceva…
A) Mă judec aspru B) Învăț singur(ă) intens C) Întreb și testez
48) Mi se potrivește mai bine…
A) Să aprofundez o competență B) Să combin competențe C) Să facilitez munca altora
49) Când învăț, am nevoie de…
A) Pași și structură B) Libertate + deadline C) Feedback blând și constant
50) Mă descurajează cel mai tare…
A) Greșelile vizibile B) Critica neclară C) Lipsa progresului
51) În comunicare, eu sunt mai mult…
A) Scris/orientat pe detalii B) Sintetic/strategic C) Empatic/ascultător
52) Stilul meu de lucru este…
A) Conștiincios și atent B) Rapid și curios C) Relațional și cooperant
53) Când trebuie să mă promovez (CV/interviu)…
A) Mă simt inconfortabil B) Pot, dar cu anxietate C) Pot, dacă mă pregătesc în pași
54) Îmi vine natural să…
A) Detectez erori/riscuri B) Generez opțiuni C) Calmez tensiuni
55) Mă văd crescând cel mai bine într-un rol cu…
A) Manual/proceduri B) Obiective și autonomie C) Mentor și echipă suportivă
56) Când sunt obosit(ă), performanța mea…
A) Scade mult B) Oscilează C) Rămâne ok dacă am rutină
57) Îmi place să primesc sarcini…
A) Cu criterii de reușită B) Cu libertate de abordare C) Cu spațiu de întrebări
58) Pot lucra cel mai bine cu…
A) Instrumente, sisteme, reguli B) Prototipuri, idei, experimente C) Oameni, conversații, procese
59) Când am succes, îl atribui mai mult…
A) Norocului (impostor syndrome) B) Efortului și strategiei C) Sprijinului + efortului
60) Când eșuez, tind să…
A) Mă critic B) Învăț și iterez C) Cer ajutor și revin
E. Mediu de lucru, stil de viață și sănătate mentală (61–75)
61) Programul ideal pentru mine ca student este…
A) Fix și predictibil B) Flexibil C) Flexibil, dar cu check-in-uri
62) Prefer să lucrez…
A) Remote/hibrid liniștit B) Hibrid variabil C) La birou cu echipă apropiată
63) Cultura organizațională ideală este reprezentată de …
A) Claritate și proceduri B) Inovație și autonomie C) Siguranță psihologică și respect
64) Nivelul de socializare la job este…
A) Redus B) Mediu C) Mediu spre ridicat, dar cu timp de reîncărcare
65) Pentru mine, anxietatea vine mai ales din….
A) Presiune constantă și lipsă de control B) Haos și multitasking C) Conflicte și tensiuni sociale
66) Într-un rol nou, am nevoie de…
A) Onboarding clar B) Obiective + spațiu de explorare C) Buddy/mentor
67) Ce tip de manager mi se potrivește?
A) Clar și corect B) Vizionar și flexibil C) Empatic și structurat
68) Când mă gândesc la bani, eu…
A) Prioritizez stabilitatea financiară B) Accept fluctuații pentru creștere C) Vreau echilibru, fără să mă epuizez
69) În relație cu performanța, prefer…
A) KPI-uri clare B) Evaluare pe proiecte C) Feedback continuu
70) Ce mi-ar reduce anxietatea la locul de muncă?
A) Predictibilitate B) Libertate controlată C) Oameni de încredere
71) Cel mai mult mă sperie la un job…
A) Să fiu copleșit(ă) B) Să fiu blocat(ă) într-o direcție greșită C) Să fiu judecat(ă) constant
72) Când am o zi proastă, mă ajută…
A) O listă clară B) O pauză + reset C) O discuție scurtă cu cineva
73) La început de carieră, mi-aș dori…
A) Un rol junior foarte bine definit B) Rotire pe proiecte (trainee) C) Un rol cu mentorat puternic
74) Prefer să cresc profesional…
A) Lent și sigur B) Prin încercări și ajustări C) Prin feedback și coaching
75) Când mă gândesc la următorii 2 ani, cel mai realist pentru mine este…
A) Consolidare (bazele) B) Explorare ghidată C) Construire cu suport
Scorare & interpretare (simplă, dar utilă)
– Numără câte A / B / C ai.
– A dominant = profil „Stabilizatorul” (ai nevoie de structură, claritate, predictibilitate, anxietatea scade când rolul e bine definit).
– B dominant = profil „Explorerul” (îți trebuie experiențe scurte, reversibile, claritatea vine din testare, nu din gândit excesiv).
– C dominant = profil „Builderul cu suport” (înflorești cu mentorat, feedback blând, siguranță psihologică, crești constant dacă nu ești lăsat(ă) singur(ă) în haos).
Dacă scorurile sunt apropiate, e normal, mulți studenți au profil mixt (ex., A+B = structură + explorare, A+C = structură + suport, B+C = explorare + mentorat).
Cum transformi profilul în direcții (fără să te sperii)
– A (structură), caută roluri cu onboarding clar, sarcini concrete, criterii de reușită. Exemple generale, analiză, documentare, QA/testare, operațiuni, contabilitate, research asistent, redactare tehnică.
– B (explorare), caută proiecte scurte, voluntariat targetat, internshipuri, hackathoane, cursuri aplicate, portofoliu. Domenii potrivite, product/UX, marketing digital, project-based roles, cercetare aplicată.
– C (suport), caută medii cu mentorat și cultură sănătoasă, HR, training, customer success, educație, roluri de coordonare junior, suport specializat (în funcție de studii).
Anxietatea mai ales la studenții timizi care trec printr-un prim episod anxios conștient (atacuri de panică, anxietate socială, ruminație intensă), are un talent enervant, îți spune o poveste foarte convingătoare despre pericol, chiar când realitatea e mult mai blândă. Partea bună (și utilă pentru mințile analitice) e că anxietatea urmează o logică internă doar că e o logică „defensivă”, construită să prevină riscul, nu să-ți maximizeze viața. „Înțelegerea și soluționarea prin logică” nu înseamnă să te cerți cu emoțiile, ci să le investighezi ca pe un caz, care e ipoteza, ce dovezi există, ce alternative sunt, ce acțiune mică reduce riscul real și te ajută profesional.
Citat Radu Leca – „Mintea speriată are argumente, dar nu are întotdeauna dreptate.”
Întrebare CCOC – Dacă anxietatea ta ar fi un avocat al apărării, ce exagerează cel mai des în pledoaria lui?
În psihologie cognitivă, anxietatea se întreține printr-un lanț destul de previzibil, declanșator (ex., „am prezentare”), interpretare (ex., „o să mă fac de râs”), reacție fiziologică (palpitații, tensiune), comportament (evitare, amânare, perfecționism), apoi „dovada” că pericolul era real (pentru că n-ai testat alternativa). Asta se numește cerc vicios anxios. Logica te ajută să-l „debifezi” pe rând, să separi evenimentul de interpretare, să numești distorsiunile cognitive (catastrofizare, citirea gândurilor, personalizare), și să verifici probabilități reale versus posibilități.
Citat Radu Leca – „Posibil nu înseamnă probabil.”
Întrebare CCOC – Ce scenariu te sperie pentru că e posibil, deși, realist, e puțin probabil?
Pentru studenții timizi, episodul anxios vine adesea cu biasul reflectorului (spotlight effect), senzația că toți te observă și îți analizează fiecare greșeală. În realitate, majoritatea colegilor sunt ocupați cu propriile emoții, propriul telefon sau propriul „oare par prost?”. O abordare logică aici e testarea ipotezei, „Ce procent din timp chiar sunt oamenii atenți la mine?” și „Ce dovezi am că greșelile mici au consecințe mari?”. Îți reamintești că evaluarea socială nu e un tribunal permanent, ci un amestec de atenție scurtă și toleranță umană.
Citat Radu Leca – „Oamenii sunt mai preocupați de ei decât de tine și asta e o veste bună.”
Întrebare CCOC – Ce ai face diferit dacă ai presupune că ceilalți te observă cu 70% mai puțin decât crezi?
5 pași (logici și argumentativi) pentru înțelegerea și „rezolvarea” anxietății (fără promisiuni magice)
1) Clarifică problema, „Ce tip de anxietate am și ce o menține?”
Un pas matur (și foarte „de carieră”) este să definești problema precis, nu global, anxietate socială la seminar? Anxietate de performanță la examene? Anxietate anticipatorie înainte de interviuri? În CBT, definirea exactă scade sentimentul de haos și crește controlul perceput. Apoi identifici menținătorii, evitarea (nu vorbesc), reasigurarea excesivă (întreb de 10 ori dacă e ok), perfecționismul (rescriu până la 3 dimineața), consumul de cofeină, somn prost, comparație socială. Când știi ce menține, ai pârghii reale.
Citat Radu Leca – „Ce este definit este 100% gestionationabil?”
Întrebare CCOC – Dacă ai descrie anxietatea ta ca un fenomen concret (unde, când, cât, cu cine), cum ar suna?
2) Fă un „audit” al gândurilor, de la verdict la ipoteză
Logica funcționează excelent când îți tratezi gândurile ca ipoteze testabile. În loc de „O să mă fac de râs”, scrii, „Ipoteza, voi fi judecat negativ dacă vorbesc”. Apoi folosești întrebări socratice, „Care sunt dovezile?”, „Ce s-a întâmplat data trecută?”, „Care e explicația alternativă?”, „Ce i-aș spune unui prieten?”. Identifici distorsiuni, gândire alb-negru („ori perfect, ori dezastru”), supra-generalizare („mereu pățesc așa”), raționament emoțional („dacă simt frică, înseamnă că e pericol”). În timp, îți construiești un gând alternativ realist, „Am emoții, pot vorbi în propoziții simple, o greșeală nu-mi definește competența.”
Citat Radu Leca – „Un gând nu e o sentință, e o propunere.”
Întrebare CCOC – Ce gând te conduce ca un „șef” și cum ar arăta dacă l-ai retrogradat la „consilier” care poate greși?
3) Calculează riscul real și planul de coping (nu planul de perfecțiune)
Mulți studenți timizi confundă „a fi în siguranță” cu „a nu simți anxietate”. Dar anxietatea e o emoție, nu un detector infailibil de pericol. O strategie logică e analiza cost–beneficiu, ce cost are evitarea (pierzi ocazii, stagnezi, îți confirmi frica) versus ce cost are expunerea (disconfort temporar, posibilă stângăcie). Apoi treci la planul de coping, „Dacă mă blochez, mă uit pe notițe”, „Dacă tremur, încetinesc ritmul”, „Dacă îmi scapă un cuvânt, îl reformulez”. În carieră, asta e fix gândirea de tip „risk management”, nu elimini riscul complet, îl gestionezi.
Citat Radu Leca – „Nu ai nevoie de control total ca să fii în regulă.”
Întrebare CCOC – Ce scenariu te sperie și ce plan simplu ai putea avea pentru el, în loc să încerci să-l previi 100%?
4) Testează în realitate, expunere gradată + experimente comportamentale
Aici se întâmplă magia realistă, creierul se convinge prin experiență, nu prin argumente. Expunerea gradată înseamnă să-ți faci o scară, (1) salut un coleg, (2) pun o întrebare scurtă la seminar, (3) vorbesc 60 de secunde într-un grup mic, (4) cer feedback la un profesor, (5) fac o mini-prezentare. Experimentele comportamentale sunt „teste” pentru credințe, dacă tu crezi „Dacă înroșesc, e groaznic”, experimentul e să vorbești 30 secunde și să observi ce se întâmplă cu adevărat. Rezultatul tipic, disconfortul e real, dar consecințele sunt mult mai mici decât predicția. Asta rescrie imaginea de sine, „pot tolera”, „pot reveni”, „nu se prăbușește lumea”.
Citat Radu Leca – „Curajul este un experiment repetat ce motivează studentul timid.”
Întrebare CCOC – Care ar fi cel mai mic experiment social pe care îl poți repeta de 5 ori săptămâna asta?
5) Tradu anxietatea în competențe de carieră, comunicare, structură, prezență
Consilierea în carieră aduce un unghi practic, anxietatea poate fi transformată în plan de dezvoltare profesională. Dacă te temi de interviuri, asta devine antrenament de interviu (STAR, Situație–Task–Acțiune–Rezultat). Dacă te temi de networking, începi cu mesaje scurte și clare (un „pitch” de 2-3 fraze). Dacă te sperie prezentările, îți construiești o structură, introducere–3 idei–concluzie, plus repetiții scurte, nu maratoane. Pentru timizi, competența vine și din „scenarii”, ce spun când mă prezint, cum cer o clarificare, cum răspund la o întrebare dificilă. În timp, încrederea se mută din „sper să nu simt” în „știu ce am de făcut chiar dacă simt”.
Citat Radu Leca – „Abilitățile bat emoțiile, pentru că rămân când emoțiile trec.”
Întrebare CCOC – Ce abilitate concretă (interviu, prezentare, conversație) ar merita să devină proiectul tău din luna asta?
Un detaliu important, spus cu grijă, dacă „episodul anxios” înseamnă atacuri de panică frecvente, blocaj major, insomnie severă sau simptome care îți reduc semnificativ funcționarea, logica e utilă, dar nu e singură pe teren. Uneori e nevoie de suport specializat (psihoterapie CBT/ACT, consiliere psihologică, uneori evaluare psihiatrică). Nu pentru că „e grav și ești stricat/ă”, ci pentru că ai merita instrumente mai puternice și un cadru sigur de antrenament. Și da, există o formă de curaj foarte puțin glam, să ceri ajutor la timp.
Citat Radu Leca – „A cere ajutor e o strategie, nu o slăbiciune. Nimeni nu râde de tine.”
Întrebare CCOC – Dacă ai privi sprijinul ca pe un instrument de performanță, nu ca pe o etichetă, cui ai putea scrie azi?
În esență, „soluționarea anxietății prin logică” arată așa, definești problema, identifici gândurile automate, estimezi realist riscul, îți faci planuri de coping, apoi testezi în realitate în pași mici. Iar în paralel, îți construiești identitatea profesională din acțiuni, nu din stări. Timiditatea nu dispare peste noapte, dar poate deveni un stil, calm, atent, coerent. Iar anxietatea, deși zgomotoasă, poate deveni un „alarmă sensibilă”, nu un șef autoritar.
Citat Radu Leca – „Nu ești aici să dovedești că nu ai emoții, ești aici să trăiești cu sens. Este momentul să trăiești cu sens.”
Întrebare CCOC – Ce ar merita să faci și să te simți împlinit, chiar dacă anxietatea “comentează” din fundal?
Studenția vine la pachet cu o combinație interesantă de libertate și presiune, ai mai mult control asupra alegerilor tale, dar și mai multe ocazii în care te simți „evaluat” la seminare, interviuri, proiecte, prezentări. Pentru studenții timizi, mai ales cei care intră și sub incidența unui episod anxios (de tip atac de panică, anxietate socială sau anxietate generalizată), această perioadă poate părea ca o lupă pusă pe orice ezitare. În realitate, timiditatea nu este un defect de caracter, iar anxietatea nu este o „slăbiciune”, sunt răspunsuri psihologice care pot fi înțelese, gestionate și, cu pași mici, remodelate în resurse de autocunoaștere.
Citat Radu Leca – „Curajul nu este absența totală a fricii, ci alegerea de a acționa în ciuda ei.”
Întrebare CCOC – Dacă frica rămâne, ce acțiune mică ai putea face totuși astăzi?
În psihologie, imaginea de sine (self-image) e ca o hartă internă, un set de credințe despre „cine sunt eu”, „ce pot” și „ce merit”. La studenții timizi, harta aceasta se poate colora cu distorsiuni cognitive precum catastrofizarea („O să mă fac de râs”), citirea gândurilor („Toți cred că sunt incompetent”) sau etichetarea („Sunt ciudat/ă”). În episodul anxios, aceste distorsiuni se intensifică, corpul intră în activare fiziologică (ritm cardiac crescut, tensiune, respirație superficială), iar mintea caută explicații rapide de obicei, auto-critice. Intervenția utilă aici e să separi identitatea de simptom, „Am anxietate” nu înseamnă „Sunt anxios/ă ca persoană”.
Citat Radu Leca – „Nu te identifica cu gândurile tale anxioase, identifică-te drept observatorul lor.”
Întrebare CCOC – Ce s-ar schimba dacă ai privi gândul critic ca pe un eveniment mental, nu ca pe un verdict?
Un punct-cheie în creșterea încrederii în sine este diferența dintre stima de sine (self-esteem) și autoeficacitate (self-efficacy). Stima de sine ține de valoarea percepută („Sunt suficient/ă”), iar autoeficacitatea ține de competență („Pot face față”). La studenții timizi, stima de sine poate oscila în funcție de feedback, în timp ce autoeficacitatea crește mai predictibil prin experiențe gradate de reușită. Asta e vestea bună, încrederea se construiește prin expuneri mici, repetate, cu evaluare realistă, nu prin „motivație” de moment. În consilierea în carieră, această diferență contează enorm, chiar dacă emoțional te simți „mic”, poți acționa ca o persoană competentă în pași mărunți.
Citat Radu Leca – „Încrederea se antrenează, nu se așteaptă.”
Întrebare CCOC – Ce abilitate ai putea exersa de 10 minute pe zi ca să-ți crești autoeficacitatea?
În episodul anxios, imaginea de sine negativă se lipește ușor de rușine, „Nu ar trebui să fiu așa”, „Ce e în neregulă cu mine?”. Rușinea are obiceiul să micșoreze spațiul de acțiune, începi să eviți, să amâni, să te retragi. Pe termen scurt, evitarea calmează, dar pe termen lung întărește credința „Nu pot”. Un antidot psihologic este normalizarea emoției plus reîncadrarea (reframing), anxietatea este un semnal, nu o sentință. Corpul tău încearcă să te protejeze, chiar dacă exagerează pericolul. În loc de „trebuie să scap de anxietate ca să pot…”, o formulă mai utilă e „pot să fac lucruri importante chiar și cu anxietate prezentă”.
Citat Radu Leca – „Evitarea îți promite liniște, dar îți fură libertatea.”
Întrebare CCOC – Ce ai evitat recent care ți-a micșorat viața, chiar dacă ți-a dat o ușurare pe moment?
Din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale (CBT), schimbarea imaginii de sine presupune lucrul pe triada, gânduri–emoții–comportamente. Dacă gândul e „O să mă blochez la prezentare”, emoția e frică, iar comportamentul e evitare sau perfecționism excesiv. Intervenția poate fi simplă, dar consecventă, 1) identifici gândul automat, 2) îl testezi cu dovezi pro/contra, 3) creezi un gând alternativ realist („Am emoții, dar pot vorbi pe idei principale”), 4) faci un comportament mic care contrazice predicția catastrofică (o micro-prezentare în fața unui prieten). Asta nu e „gândire pozitivă” cu forța, e igienă mentală bazată pe realitate.
Citat Radu Leca – „Nu tot ce gândești e adevărat, chiar dacă pare urgent.”
Întrebare CCOC – Ce dovadă ai că predicția ta anxioasă e 100% sigură?
O altă piesă importantă este autocritica versus autocompasiunea. Studenții timizi tind să creadă că autocritica îi „ține în priză”. În realitate, autocritica severă consumă resurse cognitive, amplifică anxietatea și scade performanța exact opusul. Autocompasiunea nu înseamnă scuze sau comoditate, ci un ton intern echilibrat, „Îmi e greu, dar pot învăța”, „E normal să am emoții într-o situație nouă”. În consilierea vocațională, autocompasiunea ajută la explorare, îți permiți să încerci roluri, să aplici la stagii, să mergi la interviuri, fără să transformi fiecare „nu” într-o etichetă personală.
Citat Radu Leca – „Vorbește-ți cum ai vorbi cu un prieten care se teme.”
Întrebare CCOC – Ce propoziție blândă, dar realistă, i-ai spune unui prieten aflat în locul tău?
Timiditatea are și o parte de temperament, sensibilitate la stimulare socială, preferință pentru observație, procesare profundă. În loc să o „vindeci”, o poți calibra. În carieră, asta se traduce în alegerea contextelor potrivite, roluri care valorizează ascultarea, analiza, calitatea, atenția la detaliu. Dar există un risc, să alegi doar „ce e confortabil”, nu „ce ți se potrivește”. Uneori, un student timid poate excela în domenii cu componentă socială dacă are structură și pregătire (de exemplu, HR, consiliere, project management), mai ales când își construiește scripturi, rutine și competențe de comunicare. Ideea nu e să devii extrovertit, ci să devii funcțional și autentic.
Citat Radu Leca – „Nu trebuie să fii altcineva ca să crești, trebuie să devii varianta ta cea mai bună.”
Întrebare CCOC – Ce parte din timiditatea ta ar putea fi, de fapt, o abilitate nefolosită?
Pentru studenții aflați în episod anxios, reglarea fiziologică e un „buton” ignorat frecvent. Dacă sistemul nervos e în alertă, gândirea clară se îngustează. Tehnicile de respirație (expirație prelungită), grounding (ancorare în prezent prin simțuri) și relaxare musculară progresivă pot reduce hiperactivarea. Nu sunt soluții magice, dar sunt un start, îi spui corpului „nu e o urgență”. În paralel, igiena somnului, alimentația și reducerea stimulentelor (cofeină în exces) pot diminua vulnerabilitatea la atacuri de panică. Într-un plan de consiliere, aceste lucruri sunt „fundamentul” peste care se construiește încrederea.
Citat Radu Leca – „Când corpul se liniștește, mintea devine mai limpede.”
Întrebare CCOC – Ce semnal îți dă corpul primul când anxietatea urcă și cum ai putea interveni atunci?
În consilierea în carieră, un exercițiu util pentru imaginea de sine este inventarul de competențe și valori. Timiditatea și anxietatea pot face ca studentul să-și minimizeze realizările („A fost noroc”, „Oricine putea”). Aici ajută cuantificarea și narativul, ce ai făcut concret, ce impact a avut, ce ai învățat. Construirea unui CV sau a unui profil LinkedIn devine, paradoxal, un exercițiu terapeutic, aduni dovezi că exiști profesional. De asemenea, clarificarea valorilor (autonomie, stabilitate, contribuție, creativitate, siguranță) reduce anxietatea decizională și oferă direcție.
Citat Radu Leca – „Dovezile bat impresiile, chiar și pe cele despre tine.”
Întrebare CCOC – Care sunt primele trei dovezi concrete că ești capabil/ă, chiar dacă emoțional nu simți asta?
Un instrument puternic pentru timiditate și anxietate socială este expunerea gradată (graded exposure), cu o scară de dificultate. Nu începi cu „prezentare în amfiteatru”, ci cu „pun o întrebare la seminar” sau „vorbesc 30 secunde într-un grup mic”. Regula de aur, repetare până când anxietatea scade prin învățare, nu prin fugă. În timp, creierul își actualizează predicția, „Am supraviețuit”, „N-a fost perfect, dar a fost OK”. Așa se rescrie imaginea de sine din „nu pot” în „pot, chiar dacă îmi tremură vocea”.
Citat Radu Leca – „Îndrăzneala nu e un salt, e o scară. Te cațeri pe ea știind clar că sus te așteaptă oameni care nu te plac și de jos se aud comentarii.”
Întrebare CCOC – Care ar fi treapta ta următoare, suficient de mică încât să o poți face, dar suficient de mare încât să conteze?
Schimbarea imaginii de sine cere și un mediu care nu te trage înapoi. Dacă ești înconjurat/ă de oameni care ironizează emoțiile, compară agresiv sau cer perfecțiune, e normal să-ți fie greu. Caută micro-comunități, un club, un laborator, o echipă de proiect, un mentor, un grup de practică pentru interviuri. În plus, cere feedback specific, nu global, „Ce pot îmbunătăți la structură?”, nu „Cum am fost?”. Feedback-ul specific construiește competență, cel global hrănește anxietatea.
Citat Radu Leca – „Creșterea are nevoie de oameni siguri, nu de judecători.”
Întrebare CCOC – Cine din jurul tău îți dă senzația că poți încerca fără să fii etichetat/ă?
Pentru studenții timizi cu episoade anxioase, progresul arată adesea plictisitor din exterior, pași mici, repetați, cu recăderi. Dar interior, e o revoluție, începi să te vezi ca o persoană care poate purta emoții dificile și totuși poate acționa. Imaginea de sine se schimbă când identitatea se mută de la „sunt fragil/ă” la „sunt în proces”, de la „nu sunt bun/ă” la „învăț să devin bun/ă”. Nu ai nevoie să dispară timiditatea ca să-ți construiești o carieră, ai nevoie de strategie, răbdare și un pic de umor față de propriul „radio intern” care mai dramatizează uneori.
Citat Radu Leca – „Nu devii încrezător/încrezătoare într-o zi, devii consecvent/ă.”
Întrebare CCOC – Dacă ai măsura succesul în consecvență, nu în perfecțiune, cum ar arăta săptămâna ta?
Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București prin psiholog principal Radu Leca a prezentat acest material informational, psihologic și educativ.